Doresc de mult sa discut despre acest subiect, insa nu ma simt foarte bine cand imi dau seama ca nu am un prieten adevarat in care sa am incredere. Vorba unei doamne profesoare din liceu la ora de negociere a afacerii : Increderea unei persoane o capeti greu. Daca faci o greseala ea va retine doar ca ai facut aia, lucrurile bune nu sunt un lucru important pentru ele si trebuie sa acceptam realitatea. Nimeni nu este altfel, chiar daca noi spunem ca suntem diferiti fata de ceilalti, mai ales baietii fetelor care obisnuiesc sa le impresioneze prin acest fel. Toti sunt la fel, ori mai mult ori mai putin, dar trebuie sa retineti un lucru : Familia va fi intotdeauna pe primul loc, prietenii in orice moment te pot lasa impace si atunci cand iti este greu sa nu te ajute.
Asta am patit-o chiar pe pielea mea de ce sa nu recunosc, si acum sunt dezamagit de felul in care m-au tratat acestia. In acest moment pot spune ca nu am nici un prieten, am colaborati la firma, angajati, personalul insa nu am pe cineva care sa ii spun ofurile si sa am o relatie serioasa. In afara de familia mea care o iubesc si este totul pentru mine altceva nu mai conteaza.
Niciodata nu o sa imi dau familia pentru nimic in lume, asa ca trebuie sa retineti si voi lucrul acesta, pentru ca asa este in viata, niciodata nu poti sti cu exactitate cu cine stai de vorba, pe cand familia… este cu totul diferit.
Lasă un răspuns