Incep articolul de astazi cu o tematica destul de sensibila pentru mine, care se refera la copilaria mea. Nu incep acum sa spun ca am facut si o nunta ca in povesti cu o fata, am pupat-o pe gura, si nu aveam nici 8 ani. Defapt, hai sa va povestesc putin din ea, probabil ca o sa radeti insa este destul de interesant, si asta la urma urmei a fost copilaria mea. Ne-am cunoscut frumos, ne-am placut, ne-am iubit si ce sa zicem noi, hai sa facem nunta. Bineinteles, fiecare imbracat la 4 ace, ea fiind o tingancusa cu bani, si-a luat rochia misto, nasii i-am pus niste copii de acolo, si frumos am inceput vreo 20 de persoane sa mergem asa, eu cu fata aia mergeam ca la nunta :))). Splendid ce sa spun, imi aduc aminte si cred ca imi este si rusine, ca la un moment dat, unul s-a imbracat in preot si a inceput sa zica formula aia care te casatoresti. Ne-am sarutat frumos, ne-a pus inele, dupa care si coroana mult asteptata din nimeni alta decat doamna ” iarba” , era o iarba lunga in care iti puteai face special o coronita. Intr-un final ea a plecat in Spania, ne-am luat ramas bun, si acum cand ne-am vazut dupa vreo 10-15 ani am inceput sa radeam amandoi.
Am amintiri placute in asa zisa curtea a scolii. Erau ciurlini, mama si ne bateam toti cu aia, pana nu mai stiam de noi. Ne duceam acasa plin de mancarimi, si in momentul ala ne spalam intr-o cada care mai toata lumea lasa afara, in apa de ploaie. Facea o spuma cand puneam sapun, de ramaneam toti cu gurele cascate.
Stateam afara pana noaptea tarziu, pana la vreo 11-12 noaptea, nu aveam nimeni nici o frica, ne jucam pana nu mai puteam, jocurile celebre pe care vi le mai amintiti si voi, pititea era la ordinea zilei cand venea noaptea, alergatea, numai zic de matele incurcate. Noi baietii, cand nu mai erau fetele, ne jucam masinutele. Este un joc in care iti alege nu stiu cate capace de bere, le pui intr-o anumita forma, si cu o piatra, incerci sa le spargi pe toata, si sa iasa in afara unui desen. Castigatorii luau totul, atat capace de bere, cat si bani, ca mai jucam si pe bani.
Miuta numai zic, sau peletar, insa mai venea cate un cioban, la figurat zic, si dadea mingea la o vecina de acolo. Ala mai curajos, intra acolo, si mai iesea cate unul batut, insa noi ceilalti radeam :)). Avea un mar plin de mere, si un par plin de pere, gutui, doamne o adevarata banca de jefuit :)). Nu era zi sa ne infruptam de acolo.
O alta povestioara, o am cu o vecina, care era mai mare ca mine cu vreo 5 ani, i-am furat o tricicleta cum era atunci. Era toata din lemn, si putin fier, rotile extrem de frumoase, dar era foarte veche. A trecut sa o dau inapoi a doua zi, pentru ca a venit femeie aia la mine si m-a zis lui mama, am luat si o bataie deaia mare, insa intr-un final mi-a luat si mie cineva o Tricicleta nichiduta. De unde numele asta ? pai sincer sa fiu numele asta l-am pus eu, si a fost extrem de apresiata, pana cand m-am suparat pe ea si am bagat toporul pe ea, cum faceam cu toate obiectele si jucariile care ma suparau.
Ce sa mai zic, sunt de-a dreptul emotionat si incantat in acelas timp de copilaria mea…
Lasă un răspuns